Eu cu cine (mai) votez?

Da, cu totii (ne) punem zilele acestea, aceeasi intrebare: “eu cu cine votez?” pentru ca am devenit o tara de simpli cetateni…turmentati; ne-au imbatat vorbele mai-marilor nostri conducatori, ne-au ametit cu promisiunile lor, ambalate frumos in staniol…de la salarii “nesimtit” de mari, pensii asijderea si locuinte ieftine, pana la o dezvoltare economico-sociala durabila, un turism la standardele cele mai inalte, intr-un cuvant…o tara infloritoare; din toate astea, ce a inflorit de fapt? Minciuna, coruptia, saracia si..Elena Udrea, doamna ministra, pe zi ce trece mai infloritoare…

Si ca si cum nu am fi cu totii satui pana in gat de vorbele lor mieroase de pana acum, ca si cum am fi orbi sau prosti, domnii candidati la presedentie, umbla din loc in loc, batandu-se fiecare cu pumnul in piept, cum ca el ar fi “cel mai cel”.

Si in betia noastra perpetua, noi nu mai vrem astfel de promisiuni in van, nu ne mai dorim nici sa traim bine, nici frumos, ba nici macar decent…vrem doar SA TRAIM!!!

Mai credem in iubire?

IUBIREA…aceasta vesnic “necunoscuta” din ecuatia vietii; desi s-au scris sute de carti, mii de poezii si alte mii de cantece, a ramas la fel, o enigma…spunem ca ne-a “lovit” dar nu stim ce..pai si dupa ce ca nu stim definitia exacta, filozofii de noi o mai impartim si pe categorii: iubire de mama, iubire de frate, de prieteni, de vecini, de vanzatoarea de la colt….dar “cea-mai-cea” ramane ACEA IUBIRE…care ne invaluie, ne ameteste, ne da aripi, ne face sa visam si imposibilul, sa devenim mai buni sau mai prosti…

Dar de ce iubim oare? Asa “ne este dat” , sortit, scris undeva? Habar nu am, stiu doar ca e al naibii de bine sa iubesti…sa adormi si sa te trezesti langa omul iubit, sa arzi de nerabdare sa ajungi seara acasa, sa-i povestesti intamplarile de peste zi, sa razi si sa plangi impreuna cu el; da, e minunat sa te certi pentru ca stii ca urmeaza impacarea, sa tipi din toti rarunchii ca nu a dus gunoiul sau ca si-a lasat hainele aruncate prin casa…dupa care sa te gandesti ca si asa, tot ti-e drag… A! si pentru voi, cei care credeti ca sunt 1001 lucruri mai importante decat “prostiile” insiruite de mine, raspund, cu riscul de a fi amuzanta : “daca ai iubire, ai si celelalte 1001 de lucruri, si inca 1000 in plus!”

Da, (inca) mai exista si oameni cu suflet mare...

Desi imi propusesem sa vorbesc astazi de cu totul alt subiect (o chestie cu iubire, relatii si altele din acelasi "ghiveci"), m-am razgandit...Si va spun si de ce: aseara, in metrou, in timp ce mergeam spre casa, scot revista pe care o cumparasem cu o zi inainte, dar o uitasem prin geanta...o rasfoiesc cu un aer plictisit, juma de revista cu reclame: la cosmetice, la pantofiori, la pasta de dinti, cred ca si la prezervative:P, cert e ca NIMIC care sa-mi sustina cumva un minim interes, pana cand, de pe pagina lucioasa, mi-a zambit un copil..ba nu, doi..ba chiar mai multi...era un articol despre diverse actiuni caritabile, facute de OAMENI CU SUFLET...intre acestia, o tipa pe nume Lia, care ne arata tuturor ca se poate...se poate sa te uiti si la cel de langa tine, care sufera ca nu are pe nimeni alaturi, la batranul din coltul strazii care nu are o haina pentru zilele friguroase, la vecina cu 5 copii, carora tre sa le imparta o singura paine...si exemplele sunt infinite; iar noi, cei care ne dam jos in fiecare dimineata dintr-un pat cald si curat, nu ne putem trezi pana nu bem o cafea (sau doua) fierbinte, nu stim ce sa ne alegem din sifonierul ticsit pentru tinuta din respectiva zi...o ducem greu, suntem nervosi si suparati pe viata ca deh...sefu' nu ne creste salariul, ne-am certat cu sotul/sotia ca nu a dus gunoiul si multe alte probleme "existentiale"!!!!! Cu atatea pe cap, cand sa-l mai vedem pe batranul infrigurat, sau pe copilul care nu mai are pe nimeni, iar lacrimile i-au secat??? Cand noi nu avem bani sa mergem de Revelion la Paris, Praga sau macar la Predeal...de unde sa avem 1 leu sa-i dam vecinii pentru inca o paine??? Nu-i asa? E trist, dar asa suntem noi, majoritatea...doar ca, din fericire, sunt unii care "ies din randuri", vor sa fie altfel, sa arate ca lor le pasa, ca ei pot renunta la o bere bauta cu prietenii, sau la painea care oricum, daca nu mai e prospata o arunca, sau la puloverul care "nu mai e la moda".

Deci, eu propun sa meditam cateva minute la cele spuse mai sus, sa ne lasam problemele nostre maaaari sa mai astepte, si sa ne gandim si la nevoile altora...

Pentru a intelege mai bine (poate eu m-am pierdut in cuvinte, din dorinta de a nu a plictisi, dar nici de a pierde ceva din vedere), va invit sa intrati pe www.oamenidarnici.ro si aflati mai multe:)

Sa aveti o zi "fara probleme":)

Coco

Citate celebre si... aplicabile:P

"Nu ma rog pentru un bagaj mai usor, ci pentru un spate mai puternic." Phillips Brooks

Increderea...

Cum definim increderea? V-ati gandit vreodata? Adica...cine poate spune despre un lucru care e vizibil imposibil pt. toata lumea ca daca (doar tu!) crezi in el, se va si intampla? Si de cate ori pe zi, pe saptamana, pe an...nu spunem "am incredere ca...", dar in ce anume sau in cine? in oameni, in noi insine, in Dumnezeu??? Sau de cate ori nu auzim,poate chiar incurajam pe cineva cu "ai incredere, o sa reusesti...bla bla...". Pai si "chestia" asta ( a se citi tot "incredere", da am zis sa nu ma repet:d), nu trebuie si ea alimentata cu ceva? Poate putintel efort depus, ajutor din partea altora (si ma refer la ajutor pe bune, nu doar o sustinere afectiva:P) si alte cateva "ingrediente", nu doar "imi doresc aia...da am o lene de ma-ndoi":)), trage adanc aer in piept si pun-te pe treaba cu INCREDERE!!!

Ca o concluzie, increderea e f importanta insa deloc suficienta pentru a obtine ceea ce ne dorim!

Va doresc o zi frumoasa, calda...si"increzatoare"!

Coco

Motive sa-l strang de gat!!

Sigur ca sunt o femeie innebunita dupa barbatul ei si ca il iubesc din tot sufletul meu, numai ca....hmmmm....am momente cand imi vine sa il strang de gat de sa-i sara ochii din cap!!
Problema principala si pe care o sa o dezvolt e legata de “Sfantul Televizor”. Atunci cand se uita la televizor nu ma aude!! Daca il intreb ceva, zic ceva, ii cer ceva in timp ce el se uita la televizor.....pot sa astept muuult si bine o reactie pentru ca o astept degeaba!! Aaa, ba mint, uneori il intreb ceva si astept si astept si astept, iar dupa 20 de min el ma intreaba "Ce ai zis?". Am citit, m-am informat despre acest “fenomen” si se pare ca e defect de "sex" ca sa zic asa si ca e din "fabrica”.
Si pentru ca sunt o femeie care intelege ca acest defect nu poate fi schimbat si totodata una care tine la pielea ei, m-am decis sa calculez cand ar trebui sa raman insarcinata astfel incat bebelushul meu sa vina candva in afara campionatului. De ce sa risc sa mi se rupa apa cand joaca Steaua sau e meci in Champions League?! Clar as naste pe covor in fata iubitului meu sot! Sau mai stii, poate am noroc sa nasc la pauza!!! Bineinteles, exista riscul sa nasc in afara campionatului, dar sunt sanse maxime ca tocmai atunci sa fie vreo cursa de masini sau, dupa caz, de motociclete, obligatoriu in frunte cu Valentino Rossi…Dar, hei, cine a pomenit viata fara riscuri?!?
Evident ca primul lucru cand vine acasa este sa dea drumul la televizor. Si cu ochii la vreo emisiune de sport (obligatoriu de sport!) incepe sa se dezbrace. Exceptand cazurile cand ii este foarte foame, in rest dezbracatul dureaza peste 20 de minute (k doar e un meci suuuper important) pentru ca duce mana la cravata...asteapta sa termine comentatorul fraza......desface nodul de cravata......vede si golul comentat.....trage de cravata.......se uita la mine si zambeste! Nu, nu se uita pentru ca ma iubeste enorm de mult in clipa aia......ci ca sa vada unde anume sunt eu “postata” , daca stau pe pat, ca sa stie unde anume poate sa isi arunce cravata!!!! Si procesul se reia: deschide un nasture....se opreste...inca unul....iar se opreste.......scoate o mana din camasa....iar se opreste........etc etc etc. E ca si cum ar fi setat!!!
Nu trebuie sa mentionez ca in tot timpul cat se dezbraca nu isi dezlipeste nici o secunda ochii de la televizor!!!
Urmeaza apoi: cina. Bineinteles, si datorita spatiului limitat, se desfasoara…unde in alta parte decat…in fata televizorului!!!. Se pare ca printr-un miraculos proces chimic, daca masa nu e servita in fata televizorului, mancare nu este gustoasa.
Pai si eu? Sunt si eu un suflet si vreau sa fac conversatie cu barbatul iubit la masa, ca asa am vazut in filmele de dragoste ca se face! dar....cu cine sa vorbesti?? Pot chiar sa zic ca el ia masa cu Becali si nu cu mine!! Faptul ca in casa mea la Tv nu se prind decat familia GSP-ului, Sport.ro si Cartoon Network e un alt motiv de enervare maxima pentru mine! Tot ce inseamna canal la care vreodata, cine stie cum, as vrea sa ma uit si eu....este fixat pe telecomanda de la programul 50 incolo!
Si pentru toate acestea, chiar sunt zile cand imi vine sa ii sparg televizorul in cap, mai ales daca se intampla sa fiu suparata sau nervoasa. Si impulsul de a-i sparge in cap TV-ul nu are nici o legatura cu iubirea mea pentru el!




P.S. Intre timp, s-a mai "calmat"...sau m-am calmat eu?:P

Examenul de permis:P

Cred ca titlul spune totul..azi am fost si eu, cu cativa morcovi la purtator:)) sa dau examenul teoretic pt permis...am ajuns, m-am "infipt" la aparatul ala cu bonurile de ordine, am stat sa-mi vina randul si ce credeti? am stat degeaba:d ca trebuia mai intai sa trec sa-mi fac programare, poza etc...Asa ca am stat si a doua oara la rand, am intrat in sfarsit in sala, ma asez frumos in fata calculatorului, si incep sa "curga": 1-bine, 2-bine....11-gresit:d si tot asa, pana la 4 greseli, respeciv 21 raspunsuri corecte, ramas o intrebare; ei, aici e toata distractia...transpiratie, maini tremurande, un Doamne-Ajuta!, inchid ochii si bifez "A" si...atat..Adica, gata am picat, nu va ganditi ca oi fi eu norocoasa lu'Peste...Mai vedem peste 15 zile!