Mai credem in iubire?

IUBIREA…aceasta vesnic “necunoscuta” din ecuatia vietii; desi s-au scris sute de carti, mii de poezii si alte mii de cantece, a ramas la fel, o enigma…spunem ca ne-a “lovit” dar nu stim ce..pai si dupa ce ca nu stim definitia exacta, filozofii de noi o mai impartim si pe categorii: iubire de mama, iubire de frate, de prieteni, de vecini, de vanzatoarea de la colt….dar “cea-mai-cea” ramane ACEA IUBIRE…care ne invaluie, ne ameteste, ne da aripi, ne face sa visam si imposibilul, sa devenim mai buni sau mai prosti…

Dar de ce iubim oare? Asa “ne este dat” , sortit, scris undeva? Habar nu am, stiu doar ca e al naibii de bine sa iubesti…sa adormi si sa te trezesti langa omul iubit, sa arzi de nerabdare sa ajungi seara acasa, sa-i povestesti intamplarile de peste zi, sa razi si sa plangi impreuna cu el; da, e minunat sa te certi pentru ca stii ca urmeaza impacarea, sa tipi din toti rarunchii ca nu a dus gunoiul sau ca si-a lasat hainele aruncate prin casa…dupa care sa te gandesti ca si asa, tot ti-e drag… A! si pentru voi, cei care credeti ca sunt 1001 lucruri mai importante decat “prostiile” insiruite de mine, raspund, cu riscul de a fi amuzanta : “daca ai iubire, ai si celelalte 1001 de lucruri, si inca 1000 in plus!”