Astazi, din ce in ce mai multi tineri aleg sa locuiasca cu partenerul o vreme, inainte de a lua hotararea daca se casatoreste cu acesta sau nu; in multe cazuri, relatia are ca finalitate si casatoria, in altele, relatia se destrama dupa ani buni de convietuire...mai sunt si cuplurile care traiesc in concubinaj multi ani, se casatoresc, dupa care divorteaza dupa doar cateva luni (pentru mine, aceste cazuri sunt un mister).
Asa ca, m-am gandit sa va adresez voua,"urmaritorilor" de bloguri,cateva intrebari simple: “De ce tot mai multi tineri apeleaza la acest mod de convietuire?” Uniunea consensuala este o pregatire pentru casatorie, pentru o viata mai buna sau este doar o pregatire pentru divort? “Care sunt motivele care ii determina pe tineri sa locuiasca impreuna?” si “Cum si in ce masura afecteaza coabitarea casatoria?”
In ceea ce priveste motivele pentru care acestia hotarasc sa locuiasca impreuna, ele pot fi multiple. Cu toate acestea, am putea desemna ca fiind principalul motiv dorinta de a sta mai mult timp impreuna. Odata prinsi intr-o relatie, ei descopera nevoia de a petrece tot mai mult timp cu partenerul lor. Un alt motiv este si cel financiar. Dupa cum se stie, problemele vor fi mereu mai usor de rezolvat atunci cand sunt doi si de aceea multi considera ca alaturi de partenerul sau problemele financiare vor fi mai usor de evitat sau rezolvat. Pentru multi tineri, perioada de coabitare alaturi de partener reprezinta o perioada de pregatire pentru casatorie. De multe ori coabitarea apare si in randul acelor tineri care isi doresc o casatorie dar nu au resursele financiare de a o realiza, in aceasta situatie uniunea consensuala fiind cea mai buna alternativa.
Privitor la intrebarea referitoare la posibilele influente ale coabitarii asupra casatoriei, raspunsul pe care il vom intalni cel mai des la specialisti este acela ca uniunea consensuala nu este o pregatire pentru casatorie, ci mai degraba o pregatire pentru divort. De ce oare exista aceasta varianta? Deoarece, intrati in casatorie dupa o perioada de coabitare, partenerii deja se cunosc foarte bine, iar starea de monotonie care se instaurase inainte de aceasta va continua si dupa oficializarea casatoriei, iar acest lucru poate produce incidente neplacute intre parteneri, care, inevitabil, ajung la divort. O alta posibila explicatie a acestei teorii poate fi si urmatoarea: multe cupluri ce intampina diverse probleme in perioada coabitarii, de cele mai multe ori acestea fiind de comunicare, considera ca realizarea casatoriei le va modifica viziunea asupra relatiei lor si, implicit, si problemele existente. Insa, simplul act ce se semneaza la starea civila nu inseamna automat si indepartarea problemelor existente intre partenerii de cuplu. Iar in aceasta situatie apare din nou divortul ca ultima modalitate de remediere a relatiilor existente intre cei doi.DECI, CARE E VARIANTA BUNA? SAU EXISTA "CEA MAI?"
Ma opresc aici cu teoria si va astep pe voi, sa va spuneti punctul de vedere. In care dintre cazurile prezentate va aflati? Ce parere aveti despre concubinaj? etc. Va las sa va ganditi:)
Va pupa Coco!
P.S. Pentru cei care deja s-au intrebat de ce am ales acest subiect, raspunsul e extrem de simplu: fiind o "tema" de actualitate, mi-am ales-o pentru lucrarea de disertatie, sper sa ma ajutati si voi:)
